Istoricul Parohiei Cioca Boca

Până in sec.al XVII-lea,pe locul actualei localităţi, se înălţau falnic către cer codrii Hadâmbului,ajungând la S. pâna la marginea satului Şendreni(actualul sat vecin Bâcu).La V. și N.se uneau cu actualii Codrii Paşcanilor,iar de acolo se întindeau până ,,îşi dădeau mâna’’cu pădurile de conifere ale Carpaţilor unde hălăduiau în voie atât cerbul,dar mai ales zimbrul și bourul(blazonul statului medieval românesc Moldova).

Localitatea este menţionată relativ târziu,într-un proces verbal de înpropietărire făcut prin ,,Legea rurală’’a lui Al.I.Cuza din 1864,document aflat la Arhivele Statului din Bârlad(dosar nr.2, fila 1077-1089) ,în care se menţionează că au fost împroprietăriţi,,nevolnicii(cei neputincioși),văduvele şi lingurarii dezrobiţi…cu maximu 50 de prăjini’’,dar satul ,,Cioca-Bucu(Buhu)’’este inclus cu satul Şendreni(Bâcul) pe schiţa de împroprietărire.De aici rezultă că, până la ,,dezrobirea’’dată de domnitorul Unirii Principatelor,actualul sat Cioca Boca a fost, pe rînd, în proprietatea moșierilor care stăpâneau şi satul Şendreni:Luca,Buzilă și Gane(care a fost desproprietărit de Cuza).Așezarea era locuită de robi ţigani lingurari,care munceau pe moșiile acestora de mai sus;de aici probabil,se explică numele satului:de la zgomotele pe care le făceau aceștia în timpul practicării meşteşugului lor,zgomote care se auzeau până departe,reverberate de pădurea din jur.După alţe surse,numele provine de la starostele lingurarilor,un anume Bucu,care a luptat pentru dezrobirea acestora;nu este exclusă nici varianta zgomotului făcut de bufniţele și ciocănitorile din pădurile din jur,care să fi dat numele satului.Oricum,acest nume este folosit până astăzi,cu sens peiorativ în obiceiurile tradiţionale de iarnă.După dezrobire,ţiganii au părăsit satul,deplasându-se spre actuala comună Mironeasa,localitatea fiind populată de români  împroprietariţi.

Biserica satului este de dată recentă, fiind în construcţie din 1998.